Laringita acută este o afecțiune caracterizată printr-o inflamație acută a mucoasei laringiene. Majoritatea cazurilor de laringită sunt declanșate de agenți patogeni banali și sunt temporare, prezentând de cele mai multe ori o evoluție spontană spre vindecare. Persistența laringitei, însă, poate sugera existența unei alte afecțiuni medicale.
Laringita acută are ca simptome disfonia (răgușeala), slăbirea vocii sau pierderea temporară a vocii, senzații de furnicături la nivelul gâtului, usturime în gât, senzație de uscăciune a gâtului, tuse seacă sau dificultate în respirație. Majoritatea cazurilor de laringită durează mai puțin de două săptămâni și sunt cauzate, în principal, de o afecțiune acută intercurentă (de cele mai multe ori o afecțiune virală). În alte situații, mai puțin frecvente, laringita poate avea cauze mai grave.
Laringita cronica reprezintă inflamația difuză, superficială, nespecifică a mucoasei laringelui, cu evoluție îndelungată; de cele mai multe ori aceasta este o manifestare locală a unei inflamații cronice a căilor respiratorii, cuprinzând atât cavitățile rinofaringiene, cât și conductul laringo-traheo-bronșic.